amurgim împreună

pentru câteva clipe
umbra ta a devorat negativul solar
strivit de tălpile mele

parfumul arşiţei încremenite
învăluie răcoarea îmbrăţişată
în aburul veşniciei
destrămat de silueta
înnodată de braţul tău

abia în amurg
aceeaşi plapumă ne ocroteşte visele
lăsând oraşul adormit între noi