sub propria-mi umbră

sărmana mea
cu visul
aruncat la întâmplare
pe partea carosabilă

te striveşte
talpa zenitului
te ucide amurgul

rămasă în ploaie
fără impermeabil
te gârboveşti
sub povara
neiertărilor

tot mai aproape
de sol
tot mai nepregătită
pentru zbor

condamnată la viaţă
în poala unui bloc de granit