din rutină direct în insomnie

de-apus se-agaţă zorii
cu praful din birou
un spin din gând rebel
îmi sparge
visele neconsumate
şi număr pulsul clipei
întemniţat în tâmplă

mă cuibăresc
un licurici pe geana nopţii
peste lumină las perdeaua
umbrei dese
iar ultimul necaz
îl nimicesc în pernă
cu întunericul
şterg urma de furtună