răvaş la cotitură de timpuri

întemniţaţi între orbite
acoperim speranţe
cu mugurii crescuţi
sub gene

înfipte-n aşteptări
zorile muşcă din poveste
şi lasă
orizontul ud

împăturind distanţele
din toamna ruptă-n două
încui singurătatea
printre file