zilnic învăţ un nou alfabet
de rouă grăbită
uitată-n zenit
regretată de amurg
cu paşi nesiguri
prin clipa nerepetată
azi mai toamnă decât ieri
la fel de înmugurită
ca în anul trecut
visul uimit de ninsoare
se ascunde
pe chipul adolescentin
între filele de aduceri aminte
zâmbetul oftează
în ridul din oglindă
şi numai albastrului ştrengar
din umbra genei
nu-i pasă numărătoarea
plictisită de monotonia
anotimpurilor
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu