sâmbătă, 13 noiembrie 2010

spectacol

cortina ridicată
din mine
m-a trezit

nedumeriţi spectatorii
părăsesc actul falsei creatii
devin transparentă
dincolo de sine
între realitate
şi vis

mă iau de mână
încerc să-mi joc rolul
din nou
destine străine
zăpezi timpurii
înmuguriri întârziate

acelaşi scenariu
si totusi
uit mereu replica

Un comentariu:

  1. un poem frumos cu tangenţe din realitate.
    noi, oamenii suntem în acest spectacol, în acest delir cu el.

    mf

    RăspundețiȘtergere