cobor norii peste amurg
să ucid clipa
melodiei paşilor din prag
mă aşez pe taburetul din colţ
locul orfan
să nu mai îngâne reproşuri
îţi beau cafeaua
şterg cu gura
amintirea buzelor
cufund picioarele
în papucii tăi maro
strivesc sub tălpi
delirul aşteptarii
astă noapte
mi-am pus sub cap perna ta
nu, n-am dormit
învăţam să trăiesc fără tine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu