sunt la ultima
vînătoare de fluturi
ce poate să mai urmeze
cînd verdele se prelinge
printre degete?
o năframă aruncată în sus
şi o cădere bruscă
într-o tufă de mărăcini
bruma muşca din inocenţă
minte oglinda
cu înţelepciuni împrumutate
fluturii şi-au trăit veacul
iar eu părăsesc pervazul
să-mi continui insomnia
pe movila de rugină
aştept plresnirea cristalidei
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu