vineri, 24 septembrie 2010

chemare

te-am strigat
pînă cioburile geamului
mi-au rănit oglinda

cîrpesc găurile
nerăspunsului tău

visul răzvrătit
pune cătuşe speranţei

stau la capătul
destinului cicatrizat
cu tăcerea între palme
gîndul sparge
acelaşi geam

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu