închid acele ceasornicului
între paranteze
şi culeg fărîmituri
de duminici
pentru o pauză de cafea
aripi de fluturi
schiază pe faţa de masă
de-a curmezişul anotimpurilor
ne lăsăm duşi de inerţie
prin crăpătura din ramă
a tabloului
prelins de pe pînză
clipele derutate
pendulează în gol
pripăşind ispitele adormite
în coconul nopţii
Focul este efemer
-
Te-am vâzut depărtându-te de lumină
şi m-au înecat lacrimile
Am răscolit jăratecul
până am ţipat de durere
şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori
Acolo...
Acum 7 luni
frumos.
RăspundețiȘtergeremulţumesc, Lavinia
RăspundețiȘtergere