închid acele ceasornicului
între paranteze
şi culeg fărîmituri
de duminici
pentru o pauză de cafea
aripi de fluturi
schiază pe faţa de masă
de-a curmezişul anotimpurilor
ne lăsăm duşi de inerţie
prin crăpătura din ramă
a tabloului
prelins de pe pînză
clipele derutate
pendulează în gol
pripăşind ispitele adormite
în coconul nopţii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

frumos.
RăspundețiȘtergeremulţumesc, Lavinia
RăspundețiȘtergere