distanţă

suntem la distanţa
unui apel telefonic
nouă pulsaţii
înăbuşe zgomotul tăcerii
un scîncet de îndoială şi frică
suspendă degetul arătător

cartierul îşi pune
camuflajul luminiscent
muşcă din ciobul de speranţă
cu pensula nopţii
anunţînd încă un răsărit
fără deşteptare

celularul încăpăţânat pe noptieră
măreşte distanţa dintre noi
cu un oraş îmbrăţişat
de o blondă artificială
şi o halucinaţie din nouă cifre

ultimul tău răspuns
localizat la linguriţă şi tîmple
îmi sfredeleşte măruntaie
cu un dangăt surd
"iertare, aţi cules număr greşit..."