iluzii

anulez graniţele

cerului rostogolit
în miezul de nucă
să pătrund în veninul
şarpelui de lumină
cînd îţi pîndesc
umbra tăinuită
în sfera gîndului
camuflat în haos de vocale

mă poticnesc
la al cincilea anotimp
cu buze înmugurite
în urma cărui mă tîrăsc
întîrzîind cu o viată întreagă

rămîn dincolo
de parfumul răspîndit de stele
devin tot mai mică
şi mai neînsemnată
sub bolta umbrelei iluzorii