insomnie

încă o noapte

cu geana suspendată

de cornul lunii

liniştea s-a furişat

în aburul cafelei

îmi încolăceşte pleoapele,

tîmplele, buzele

ciugulesc boabe de întuneric

găurind orizontul

cu insistenţă febrilă

mai sper la un miracol

rupt din perimetrul

petei de lumina

să zdrobească tăcerea

cu foşnetul paşilor tăi

şovăitori