plecarea ei potoleşte furtuna din vene
spulberă boarea de gînduri
ritmul perfect se întoarce-n artere
silabele-ncetînd să vibreze.
tic-tacul de clipe în unison somnolent
cu negrul cafelei amare,
cu fum de ţigări şi un sunet mobil
cu o pace ce doare-n timpane.
apoi să revină cu patimă dublă
din galactici să-mi smulgă orbita
să mă hrănească cu polenul de aştri
lăsîndu-mă iar fără mine.
Focul este efemer
-
Te-am vâzut depărtându-te de lumină
şi m-au înecat lacrimile
Am răscolit jăratecul
până am ţipat de durere
şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori
Acolo...
Acum 7 luni
ea..pleaka..
RăspundețiȘtergereMda..
interesante versuri:)
pleacă
RăspundețiȘtergerecriză de inspiraţie...............