ultimul colind

dezbracă praful din speranţă
aripi de talpă cînd se prind
de la apus cerînd vacanţă
să mergi în ultimul colind.

spre creste, necătînd în urmă
să urci cu visul netrădat
ce-n miezul gîndului tău scurmă
să-ţi meargă vestea de ciudat.

căci te aşteaptă-n fapt de seară
ascuns sub pleoapă un sărut
de nimfă-n sufletu-i fecioară
captiva unui veac cărunt.

şi să-i vorbeşti cu verbul firii
cînd palmele aripi devin
sorbind din cupa împlinirii
să savuraţi cel gust divin.