o şoaptă tersare
sfioasă se-ascunde
-n potirul de gînduri,
se scurge în căntec
se toarnă pe geană
se-aşterne pe rînduri.
divulgă o taină
opreşte o ploaie
cu bolta umbrelei,
te cheamă, te ceartă,
te-alină, te minte
sub pleoapele stelei.
nesomnul îl culcă
sub plapuma-ţi rece
în noapte pustie,
te vinde tăcerii
pe două monede.
te crede...
te ştie...
Frumoase graiuri si dureri poarta versurile tale..si am o senzatie stranie ca te-am intalnit candva si o mica particica din sufletul tau a ramas agatata pe undeva prin amintirile mele..
RăspundețiȘtergereO soapta tresare cand umbre de vise,se cauta-n palme de ganduri stelare.
RăspundețiȘtergereelena, mulţumesc pentru vizită.
RăspundețiȘtergereposibil să ai dreptate.
Liana, mulţumesc pentru gînduri stelare.
RăspundețiȘtergere