zebra

o zebră se-aşterne
sub talpa-mi grăbită
un petic de cer
în zenit însorind
legînd cu şuviţe
de ploaie finită
o pată-n alb-negru
de veacu-mi să prind.

umbrela-mi învinge
cînd ploi de petale
cînd limbi de furtuni
ling un nor străveziu
urcări şi căderi
culegîndu-mi în poale
lovind peste pleoapa-mi
cu visul tîrziu.

şi-ntreg curcubeu
e-n a mea calimară-
palitra nu ştie
s-aleagă culori
pe pînza-n alb-negru,
dulceaţa amară
pictează un soare
ascuns după nori.