apusuri...

apus de zi-nsorită
sau prăbuşită-n neguri,
din miezul crud de verde,
sau basm întroienit,

apus de dor feroce
învins de timp şi spaţii
de lungă căutare
prin praf de labirint,

apus de-nmugurire
pe-o aşchie de piatră
zdrobită de cădere
din zbor spre infinit,

apusuri de speranţe
într-un pahar de-adio
pe-o gură amorţită
de stropul oţetit,

apus de vis şi şoaptă
în trecerea abruptă
din astăzi fără mîine
spre veacul putrezit,

apus de nebunie
în plosca de lumină
din joc de lotereie
ce bafta ţi-a minţit,

apus...

poezia...

plecarea ei potoleşte furtuna din vene
spulberă boarea de gînduri
ritmul perfect se întoarce-n artere
silabele-ncetînd să vibreze.

tic-tacul de clipe în unison somnolent
cu negrul cafelei amare,
cu fum de ţigări şi un sunet mobil
cu o pace ce doare-n timpane.

apoi să revină cu patimă dublă
din galactici să-mi smulgă orbita
să mă hrănească cu polenul de aştri
lăsîndu-mă iar fără mine.

cuvinte nerostite...

cuvinte-ntemniţate
în praful depărtării
pe filele nescrise
şi gîndul împietrit,
în aburi de tăcere
trec spaţii şi hotare
să spintece un suflet
de aşteptări strivit.

cuvinte fără milă
în miez de conştiinţă
uitate sub arsura
dorinţei ce-a trecut,
loveşte peste buze
flămînde să răspundă
şi peste-o rană care-i
rămasă fără scut.

cuvinte desenate
de pictorul de vise
ce a uitat s-aleagă
minciuna din culori,
păşesc peste destine
turnînd pe pernă febră
şi noapte fără pleoape
în mijloc de ninsori.

cuvinte nerostite...

trecător...

o talpă zorită
de clipă zgîrcită
pe braţ de ispită
din vis spre etern.
praf roşu în urmă
speranţele curmă
ştergînd orice urmă
ce humele cern.
cununi scuturate
iubite uitate
onoruri certate-
în cronici se-aştern.
o brumă devreme-
un august copt geme
plecări fără vreme
din aer matern.
suspin de vioare
în zbor de cocoare
cu gust de-aşteptare...

sau rai, sau infern

ultimul colind

dezbracă praful din speranţă
aripi de talpă cînd se prind
de la apus cerînd vacanţă
să mergi în ultimul colind.

spre creste, necătînd în urmă
să urci cu visul netrădat
ce-n miezul gîndului tău scurmă
să-ţi meargă vestea de ciudat.

căci te aşteaptă-n fapt de seară
ascuns sub pleoapă un sărut
de nimfă-n sufletu-i fecioară
captiva unui veac cărunt.

şi să-i vorbeşti cu verbul firii
cînd palmele aripi devin
sorbind din cupa împlinirii
să savuraţi cel gust divin.

ecou

ecou de vis captiv
din şoaptă străvezie
în miez de şevalet
prin haos de culori
şi strigăt înfundat
de patimă tîrzie
porţi în suspin nocturn
şi larmă de scrisori.

din gîndu-ţi vrei să smulgi
o aşchie de frică
ce talpa ţine-n lut
din veacul despuiat,
în grabă să te-atingi
de zbor ce-ţi poartă pică
că-n colivie-ţi stă
cu sufletu-mpăiat.

un pas nesigur faci
pe muchie de soartă
iluzii să-mpleteşti
cu praf de pe cărări
să poţi intra din nou
cu viforul pe-o poartă
să te aşterni răspuns
pe lavă din chemări.

în pădure

grăuncioare de soare
printre verdele lacom
ce înghite văzduhul
cu răcoare-n bucăţi,
din flacoane ascunse
sub cetăţi de urzică
bea parfumul şi-l scuipă
peste boare de bălţi.

o armată grăbită
de programa divină
raportează-mplinirea
misiunei în cerc
şi în haos de zarvă
presărată prin iarbă
în dreptate şi pace
taine mari se petrec.

simfonie-ndulcită
de arome răscoapte
şi culori răzbătute
de o vară-n zenit
cu tăcere cochetă
din miez roşu de fragă
cu îndemn se prelinge
un senin "bun venit".

zebra

o zebră se-aşterne
sub talpa-mi grăbită
un petic de cer
în zenit însorind
legînd cu şuviţe
de ploaie finită
o pată-n alb-negru
de veacu-mi să prind.

umbrela-mi învinge
cînd ploi de petale
cînd limbi de furtuni
ling un nor străveziu
urcări şi căderi
culegîndu-mi în poale
lovind peste pleoapa-mi
cu visul tîrziu.

şi-ntreg curcubeu
e-n a mea calimară-
palitra nu ştie
s-aleagă culori
pe pînza-n alb-negru,
dulceaţa amară
pictează un soare
ascuns după nori.

şiroaie

şiroaie peste tot-
în glas, pe frunte,
pe geamul spart
sub pleoapă şi sub punte
pe geana iernii
vara cînd o pradă
din inima-ţi,
destinului iscoadă.

şiroaie în artere despicate
în suflete de dor nevindecate
pe ciob de jucărie aruncată
pentru nechibzuinţa firii plată.

pentru nelegiuiri-
din cer şiroaie
din gîndul de poet
în strop pe foaie
pe-obraz de fiu
pentru o mamă-n humă
pe-un muguraş neapărat de brumă.

şiroaie...

joc cu destinul

ieri m-am jucat în glumă cu destinul
de-a "v-aţi ascunselea"
şi nu m-a mai găsit,
m-am arătat
dar nu mă recunoaşte
apatic mă priveşte,
obosit.

şi-am devenit în teatru-mi spectatoare
actori- păpuşi pe sfori
fără de chip
cu glasuri străvezii,
priviri absente,
cu paşi miraţi
făr spaţiu, fără timp.

gînduri

o şoaptă tersare
sfioasă se-ascunde
-n potirul de gînduri,
se scurge în căntec
se toarnă pe geană
se-aşterne pe rînduri.

divulgă o taină
opreşte o ploaie
cu bolta umbrelei,
te cheamă, te ceartă,
te-alină, te minte
sub pleoapele stelei.

nesomnul îl culcă
sub plapuma-ţi rece
în noapte pustie,
te vinde tăcerii
pe două monede.
te crede...
te ştie...

iubită

îmi iubesc palmele ce te mîngîie
pînă-n suspin de extaz
şi buzele ce cunosc
tainele făpturii tale
şi ochii în care zilnic te îneci
şi-i uiţi pe ai tăi
şi păru încîlcit
printre degetele tale
şi inima ce respiră
cu bucuriile şi necazurile tale...

ce mult mă iubesc
iubită de tine...

De mai...

Verde de mai-
ne alungă în noapte
ne-mpleteşte cu cîntec
ne hrăneşte cu şoapte.

Soare de mai-
ne găteşte în vise
ne despoaie de clipe
iartă doruri omise.

Noapte de mai-
ne adoarme-n parfume
prea devreme ne lasă
ne trădează la lume.

Ploaie de mai-
îndulceşte hambarul
de troiene ne spală
ne descoperă harul.

Vino în mai...

învăţ

vreau să mă iubeşti
şi învăţ a te iubi pe tine
vreau să rămîn jună
şi învăţ a avea mai mulţi ani
îmi doresc eternitate
şi învăţ să mă împac cu moartea
vreau să mi te dărui toată
şi învăţ cine sunt...

Aducere aminte

Aduceri aminte-
pe geană o rouă,
pricepere nouă,
o cută pe-obraz...

Aduceri aminte-
surîs fără plată,
în cronici o pată,
la bis un extaz.

Aduceri aminte-
minciună deşeartă
deacum consumată
stropită cu haz.

Aduceri aminte-
durere-alinată,
o ceartă uitată,
ecou din necaz.

Aduceri aminte...

mint

mint cînd îţi zic "noapte bună"
căci nu vreau să pleci în somn de la mine
mint cînd te sărut la plecare-
vreau să rămîi între buzele mele pînă revii
mint cînd spun "da" la cununie-
mă vreau amanta ta iubită cu pasiune
mint la onomastica mea
să nu priveşti grădina-mbobocită...

mint cînd spun adevărul...

făr-petale

pe gura mea
şoaptă cu miere
privirea-ţi
speranţa ce-mi piere
lumina-mi din geam-
aşteptare
sub talpa-ţi
o nouă plecare.

mi-e noaptea
nesomnul cu rugă
tu-ncerci
din iluzie fugă
şi-n plic pui răspuns cu tăcere
pe bolta-mi
de stele cădere.

în gînd
sunt la tine în plasă
de-a mea închisoare
nu-ţi pasă
şi zbori
dintr-o floare în floare
rămîn făr-petale
şi doare...