toamnă sumbră

de plumb e bolta
găndul şi tăcerea,
ritm monoton
în norul cenuşiu
fără vlăstari
în muguri învierea
giulgi ponosit
covorul auriu

închis în coajă
stropul de lumină
ecoul mut
din geamăt a ieşit
în frunza arsă
flacăra suspină
o glumă-ngînă
vîntul răguşit

umbrelă veche
lacrima pizmaşă
ascunde taine-n
geamul aburit
stau prunc pierdut
născut fără cămaşă
închis în faşa
verdelui pierit