la o margine de pod
stau cu sufletul căuş
în praful umbrelor
o cerşetoare
clipa grăbită
îmi aruncă
resturi de duminici
un călcâi de orizont
şi o poartă
deschisă-n cărare
în amurg fac o pauză
cu depărtarea sub cap
învelită cu orizontul zdrenţuit
îmi trăiesc duminicile consumate
aruncate în inima mea
de timpul grăbit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu