după capătul aşteptării

cuvintele au evadat 
din gândurile lipsite de culori 


zadarnic scrutez aşteptarea 
liniştea i-a înghiţit tălpile 
potolind-o cu rouă 
visul a înşelat-o cu insomnia 


urmăresc cum picură clipele
prin centrul speranţei 


la început durea 
acum lărgesc doar albia 
suspinelor uscate 


singurătatea a devorat amintirile 
rămân vidă