te chem...

te-am mai chemat odată
cu buze încleştate
în măduva tăcerii
din fumul de altar
şi m-am retras în stropul
prelins pe vreascul şoaptei
ce scuipă limbi de pară
prin gîndul sedentar.

clepsidra resemnată
trecută de amiază
ce toarnă brumă deasă
din golul său umil
chemarea nerostită
cu roua o destramă
storcînd-o din rutină
pe-obrazul de copil.

şi-un "te aştept, revino..."
zvîcneşte-n pulsul tîmplei
se scurge pe retină
crescînd în geamăt mut
să te mai chem odată
cu buze încleştate
în măduva tăcerii
cu strigătul din lut.