ieri m-am jucat în glumă cu destinul
de-a "v-aţi ascunselea"
şi nu m-a mai găsit,
m-am arătat
dar nu mă recunoaşte
apatic mă priveşte,
obosit.
şi-am devenit în teatru-mi spectatoare
actori- păpuşi pe sfori
fără de chip
cu glasuri străvezii,
priviri absente,
cu paşi miraţi
făr spaţiu, fără timp.
Acum 37 de secunde
.jpg)
Sa nu spui niciodata nu.Poate te recunoaste, mai stii? Mie nu-mi plac papusile trase de sfori si de asta nu mi-a placut sa merg niciodata la teatru de papusi.
RăspundețiȘtergereScrii sublim si sufletul meu poate citi printre randuri. Fii binecuvantata!
elene, mulţumesc, mereu binevenită.
RăspundețiȘtergereHm..
RăspundețiȘtergereCum e asta?sa te joci ku destinul?)