ieri m-am jucat în glumă cu destinul
de-a "v-aţi ascunselea"
şi nu m-a mai găsit,
m-am arătat
dar nu mă recunoaşte
apatic mă priveşte,
obosit.
şi-am devenit în teatru-mi spectatoare
actori- păpuşi pe sfori
fără de chip
cu glasuri străvezii,
priviri absente,
cu paşi miraţi
făr spaţiu, fără timp.
Condamnatul viitor
-
- Să ne întoarcem…
- Unde?
Lumina soarelui contrastează cu limuzina de la închipuita scară doi a
perfidului bloc, înclinat de spectacolul rufe...
Acum 22 de ore

Sa nu spui niciodata nu.Poate te recunoaste, mai stii? Mie nu-mi plac papusile trase de sfori si de asta nu mi-a placut sa merg niciodata la teatru de papusi.
RăspundețiȘtergereScrii sublim si sufletul meu poate citi printre randuri. Fii binecuvantata!
elene, mulţumesc, mereu binevenită.
RăspundețiȘtergereHm..
RăspundețiȘtergereCum e asta?sa te joci ku destinul?)