început repetat

te-ai viscolit 
peste urmele mele 
cu şoapte zăvorâte 


rămasă fără umbră 
mă poticnesc 
de muchia zenitului 


gândul captiv 
în ultimul semn de-ntrebare 
expiră tăcere 


încerc să îngân 
aceeaşi silabă 
fără răspuns 


mă simt ca un prunc 
obosit peste întrebările 
paşilor mei

pe malul gândului tău

snopi de clipe 

peste rune moarte 

 din nou am devenit necunoscuţi 

 degete străine iscodesc gândurile 

 te privesc pe furiş 

 asculţi cum tac

 timpul e de vină 

ziua de mâine poate să nu mai fie